Epilog

Daca a fost o melodie romaneasca geniala, un cantec care chiar sa spuna ceva frumos pe muzica frumoasa si sa-mi placa tare mult, atunci e Epilog de la Vama Veche. Era o vreme cand muzica lor era la fel de frumoasa ca melodia asta.

Celor care cred ca visele nu pot muri,
Celor care stiu ca ura nu naste copii
Le vom canta, le vom canta le vom spune-asa

Funky guy from cool movie(s)

Cillian Murphy from 28 days later or Sunshine

Daca tot vorbim despre all time favourites....

Condemnation - Depeche Mode

Condemnation
Tried
Here on the stand
With the book in my hand
And truth on my side

Accusations
Lies
Hand me my sentence
I'll show no repentance
I'll suffer with pride

If for honesty
You want apologies
I don't sympathize
If for kindness
You substitute blindness
Please open your eyes

Condemnation
Why
Because my duty
Was always to beauty
And that was my crime

Feel elation
High
To know I can trust this
Fix of injustice
Time after time

If you see purity
As immaturity
Well it's no surprise
If for kindness
You substitute blindness
Please open your eyes

Best video ever

Si am ajuns si la recordul de a trece de la un post pe luna la 2 pe zi :P Anyhow, the other day am dat din nou peste videoclipul asta, care de fapt e un film scurt numit C'etait un rendezvous, pus peste o melodie superba de la Snow Patrol (sau o alta fixatie de-ale mele). Oricum, combinatia este dintre cele mai reusite, iar rezultatul este cu siguranta videoclipul meu preferat

Snow Patrol - Open Your Eyes

Life's too short to waste it on...

Numai eu in biblioteca am peste 100 carti pe care as vrea sa le citesc. Plus cele pe care inca nu le am. Plus cele care inca n-au aparut sau de care n-am auzit. Asa ca mi se pare o prostie incomensurabila sa citesti ceva ce nu-ti place. Dar daca ai gasit o carte perfecta, care-ti place la nebunie, e la fel de prostie s-o citesti de doua ori?
Cred ca nu, din moment ce chiar si a doua oara, "Schimb de dame" mi se pare cea mai amuzanta si inteligenta carte. Mai ca nu am chef sa fac altceva

Mais Paris, ça reste en France...

Si chiar inainte sa ma culc m-a apucat un chef nebun sa vad canalul Saint-Martin din Paris, si sa fiu din nou acolo si sa ma trezesc dimineata cu soarele in ochi si sa vad pe geam terenul de fotbal mereu plin si sa iau metroul de la Porte de Clignancourt si sa pot sa merg oricand vreau eu pana in Marais si sa stau la soare in Place des Vosges si sa-mi iau o bagheta si s-o mananc goala ca pranz si sa plec vinerea de la facultate si sa ma plimb pe Rue de Rivoli pana in centru si sa merg in Montmartre doar pentru o clatita cu nutella si sa vorbesc franceza si sa aud franceza vorbita de francezi care suna, doamne, divin...

I've seen the future, brother

Why did I ever think that my plans can change? And depending on what? On persons? Which persons? The ones I really care about or the ones I don't even know properly?

No, this is not right. I can't depend (at least emotionally) on anyone but me. I can love everybody I already love from afar. I don't know how my life will be, or if what I want will change in the future. But I know that there are certain things I will not want to live without doing. Like seeing England, like going to Peru, like volunteering, like living some part of my life in Bucharest, like trying as hard as I can to make a difference to some, like sticking to those very very few and very very important people in my life.

Maybe this is not the point. My point is that even the little things can deviate me. Right now, I'm not sure I want that. Who knows, maybe tomorrow?

Avem o tara. Cum procedam?

Tin minte ca in generala se facea excursia aia pe care am facut-o cu totii la Brasov. Oras frumos, la aer curat, relativ aproape. Desi am fost de vreo 2 ori inainte, nu mai tineam minte nimik din oras, decat un leagan unde m-am dat foarte tare.

Saptamana asta am fost din nou in Brasov si abia acum mi-am dat seama cat de frumos este. Nu ma omor dupa arhitectura medievala, insa atmosfera de cetate, Piata Sfatului cu porumbeii care zburau parca la ora fixa de pe un acoperis pe altul, casele colorate si lumina soarelui pe Biserica Neagra m-au facut sa vreau sa stau mai mult acolo. Incep sa ma gandesc ca Brasovul ar putea fi singurul oras romanesc in afara de Bucuresti in care mi-ar placea sa locuiesc.

Am mai invatat ceva zilele astea. Ieri am fost la Sinaia, sa vad inca o data Pelesul si Pelisorul. Imi amintesc cum le-am spus italienilor, dupa ce am vizitat Versailles-ul, ca Pelesul nostru nu e la fel de mare, nu are gradini asa frumoase, dar in interior e comparabil. Oi fi avut un moment de nationalism pueril. Dar imi mentin parerea.
Pelisorul, la fel, castel mic, dar superb, cu tablouri foarte frumoase si camere decorate mai putin somptuos, deci mai placut decat Peles. Si apoi aflu: Pelisorul a fost retrocedat familiei regale, iar de anul viitor va deveni resedinta de vara si va fi inchis pentru public, iar despre Peles nu se stie inca . Probabil nu impresioneaza pe nimeni ca acolo am vazut mai multi turisti straini decat vede Bucurestiul intr-o luna, sau ca mai toate tarile europene au cate un castel regal pe care il exploateaza la maxim dpdv turistic (Versailles, Buckingham, Escorial, to name a few). Atata lux si opulenta pentru o mana de oameni mi se par dezgustatoare. Scopul marilor resedinte de genul asta este acum, dupa parerea mea, sa fie vazute de cat mai multa lume.

In astea 4 zile la munte, am auzit in fiecare zi cel putin un om sa zica ca avem o tara superba, pacat ca e locuita. Nu stiu daca sa ma declar de acord sau nu. Dar parca nu oamenii, natia noastra nemaipomenita, sunt cei care m-ar face sa vreau sa raman in Romania. E clar ca daca vrem sa ne promovam tara, trebuie sa-i scoatem in fata locurile, nu oamenii.

Oricum, din toata povestea, eu o sa raman in minte cu imaginea Brasovului, pe care, asa cum scrie peste tot in oras, il iubim.