Tuesday, June 30, 2009

And music is my aeroplane


Glastonbury festival. BIG deal. Because you don’t even know the line-up, but the tickets are sold out already… Of course, it’s this huge musical event, so you might think that it’s not just the artists involved, but also the atmosphere, the vibe, the importance of the moment and the place. Things that probably don’t change over the years. At least not depending on who’s on stage.
But there are millions of ways of enjoying your music (ok, maybe just a few dozen, but you catch my drift): on your player, in the car, at home, while cooking/doing dishes/cleaning etc., at TV, in a club, at a coffee, and so on. So why do we choose festivals? What is it that makes them so special? Coz everybody knows it’s not just Glastonbury that’s getting all the attention. Benicassim, Rock am Ring, T in the Park, Coachella, Roskilde or (my all time favorite name) Lollapalooza could as well sell most of their tickets before the line-up is known.

My personal theory is that it’s not just the fact that you have the chance to see more than one band on stage. That would be just a perk, let’s say. The most important thing is that you can se somebody singing live. Right there, in front of you. When they have the microphone in their hands, I have seen that most people change completely, and so do their songs. Tunes twist, sounds mix up, guitars bend and energies explode. People get involved and music is created. Another kind of music, music that feels good, that sounds good to everyone, that resonates in each and every person who’s in the crowd. Because another part of the fun is being in the crowd, surrounded by dancing, jumping, screaming, winding people who feel the music just like you do.

So I guess that what I’m really trying to say here is that music is best enjoyed when herd from the source, when you can actually feel all the modulations in the singer’s voice and you can feel like he’s singing just for you.

So this is a plea for the way we should all enjoy music: live, in front of the big stages, of the big artists, of the big songs.

PS: one of the reasons I regret not going to Glastonbury is Kasabian.
PPS: one of the reasons I wrote this is The Killers.

Thursday, June 18, 2009

Troubadours are coming, troubadours are here


Dupa concertul d ieri mi s-a confirmat faptul ca Gogol Bordello sunt cea mai tare trupa live (Manu Chao nu e trupa :P) si ca orice muzica asculti, orice gen de show preferi, concertul lor sigur o sa-ti placa.

Chestii noi fata de Paris: setlist olecuta mai putin inspirat pt Bucuresti (de ce n-a inceput pe Illumination? de ce n-au cantat Mala vida?). Dar finalul macar a fost bestial, cu Baro Foro cantat cu Taraful Haiducilor.
Apoi atmosfera. In Paris era o sala mititica, se putea face intuneric total si puteai sa te simti mai in sufletul omului. In Teatrul de Vara a fost atmosfera de concert pe stadion, cu singura diferenta k nu se putea face pogo din cauza bancilor (cretini cei care credeau sa poti asculta Gogol Bordello asezat pe scaun ca la o tragedie antica, vorba Cristinei).

Si nu pot sa ma abtin de la a spune ca fie ca sunt la Oasis, fie ca sunt la Kasabian sau fie ca sunt la Gogol Bordello, francezii sunt ceva mai indrazneti la concerte. Cel putin aia din fata. Adik, sa fim seriosi, si ieri lumea sarea, dadea din cap, flutura tricouri si tipa (aia cativa care au ajuns in fata scenei pana sa se ocupe acel metru patrat fara banci, printre care si eu :D), insa nu toti. Cand se zicea ceva pe scena nu tipau toti, nu era isterie in masa, si nu se aplauda indiferent cine venea langa tine sa cante, basist, acordeonist sau gagica cu tamburina. Lucru care se intampla la Paris. Ai venit la un concert, ai dat banii, screw everything, simte-te bine.
Si ce sa zic, am impresia ca fanii aia innebuniti, cei care ar veni de dimineata doar k sa ajunga in fata, aia care si-au luat bilet din ziua punerii lor in vanzare si care stiu absolut orice vers pe de rost nu sunt in Bucuresti, dar nici in Paris. Desi I have a feeling ca pe la noi mai gasesti cativa :D

Am plecat de la concert cu o intrebare: de ce imi place Eugene Hutz la nebunie? Ca e tigan si arata ca unul? Ca e turbat pe scena? Ca are mustata aia funky? Never mind, imi place Eugene Hutz, just so you know :D

Si pentru ca el apare peste tot, voiam si o poza cu fata cu tamburul, aici cu razatoarea :P

Thursday, June 11, 2009

Vreau idei !


Acum cativa ani a fost cazul parcului Bordei, care a fost retrocedat si unde se planuiau mari constructii ce insemnau distrugerea parcului. Acum se intampla acelasi lucru parcului din spatele blocului meu. Portiunea ce a fost retrocedata unei tanti pe nume Marioara Micsunescu apartine parcului Tineretului, care incepe la Sincai si se termina undeva pe la blocul meu. Nu stiu conditiile in care tanti asta a primit terenul si nici daca a adus destule dovezi cum ca inainte zona apartinea familiei ei (am inteles ca nu a putut dovedi clar lucrul asta), insa mi se pare aberant sa retrocedezi un parc. La o intelegere se putea ajunge, atata vreme cat lumea era intereseata de asta.

Sambata are loc o intalnire dintre oamenii care stau in zona si primarul sectorului 4, care cik ar fi spus ca e hotarat sa actioneze, insa are nevoie de sustinerea cetatenilor. Momentan sunt dispusa sa-l cred, sa vedem cum iese sambata discutia.

In alta ordine de idei, saptamana asta au inceput sa scoata bancile din parc si sa inconjoare bucata retrocedata cu un gard. Ieri gardul a fost daramat. Pe copaci au fost lipite afise desenate de copii sau anunturi printate care cereau ca oamenii sa protesteze. Eu una am scris televiziunilor, ziarelor, organizatiei "mai mult verde" si cui am mai apucat, am semnat petitia asta si acum nu stiu ce sa mai fac. Sa fac bannere sa le pun noaptea prin parc? Sa scriu pe jos cu vopsea? Cam asta mi-a venit momentan in minte. Vreau idei ! Va rog.

Tuesday, June 9, 2009

Revelatie


Azi ascultam muzica in metrou si mi-am dat seama de inca un lucru grozav care se intampla in Bucuresti si nu in Paris: metroul e silentios. Nu trebuia sa dau la maxim ca sa reusesc sa disting melodia p care o canta playerul. Ba mai mult, nu imi urlau in ureche anunturile cu statia urmatoare. Si nici nu e caldura d p lume inauntru. Si desi nu ma duce peste tot metroul asta, ajunge fix unde am nevoie.

I love Bucharest :D

Friday, June 5, 2009

Kasabiaaaaaan

Inca o formatie live care m-a impresionat. Iar m-am dus cu doar vreo 3 melodii stiute, si am ajuns acasa overwhelmed. Au cantat Doberman, care e geniala cu trompeta, au terminat cu LSF, care e probabil cea mai misto melodie a lor, de dinainte sa scoata albumul asta nou. Ii zice West Ryder Pauper Lunatic Asylum (mai are pana sa echivaleze cineva Chocolate Starfish dpdv al ciudateniei numelui, but it's a start) si suna incredibil de bine, cu melodii bizare si addictive (cum ar fi Ladies and Gentlemen sau Where did all the love go).

Insa liveul a fost demential, scurt, dar cuprinzator, cu chitara misto si un solist care made people connect (vorba aluia din Almost Famous). Nu cred ca a fost vorba de show propriu zis, pt ca si-au cantat pur si simplu, la fel ca si Travis, melodiile cap-coada, variante ca pe album. Insa tocmai asta e tot spilul, muzica in sine suna grozav. Bine e ca au turneu vara asta, rau e ca nu pe la noi. Dar ce sa-i faci, nu ma pot plange, au cantat acu 2 ani si eu ca fraiera nu am fost. Na, concertul de la Paris sa fi fost si cat pentru ala din Bucuresti :P

Thursday, June 4, 2009

There's always a first

So, due to circumstances beyond my comprehension, Yahoo 360 is closing down. Which is fine with me, since lately it had become more and more difficult to post anything: slow reaction from the server, inability to post youtube links, and so on and so forth. Which means that if I wanna go on, I'll start somewhere else, which is here

I'd very much like to import everything that I have written throughout the yahoo age, but I just guess that it's beyond my powers right now.

I'll be back with something that I actually want to write :)