Si chiar inainte sa ma culc m-a apucat un chef nebun sa vad canalul Saint-Martin din Paris, si sa fiu din nou acolo si sa ma trezesc dimineata cu soarele in ochi si sa vad pe geam terenul de fotbal mereu plin si sa iau metroul de la Porte de Clignancourt si sa pot sa merg oricand vreau eu pana in Marais si sa stau la soare in Place des Vosges si sa-mi iau o bagheta si s-o mananc goala ca pranz si sa plec vinerea de la facultate si sa ma plimb pe Rue de Rivoli pana in centru si sa merg in Montmartre doar pentru o clatita cu nutella si sa vorbesc franceza si sa aud franceza vorbita de francezi care suna, doamne, divin...
da, stiu... magnific c-am avut aceasta sansa, cred ca inainte nici nu puteam sa-mi imaginez c-o sa fie asa de bine, si nici cand eram acolo nu-mi dadeam seama ce bine era. dar cred ca e la fel si cu locul in care ma aflu acum, o sa-mi lipseasca fiecare amanunt. :)
ReplyDelete